vreau sa ma trezesc dimineata,dupa un coshmar,sa ma uit pe geam si sa vad totul inghetzat,dar acoperit de zapada.sa fie totul alb si frumos.
azi mam trezit tarziu si din instinct mam uitat pe geam si am vazut un parc lipsit de viata...pt o clipa am ramas blocata intrebanduma `unde e zapada?` si apoi am realizat detaliile realitatii,pe care le uitasem complet.nu a nins inca...desi e 12 decembrie.
am o zi urata,o zi in care ar trebui sa fiu plina de viata si pregatita de o zi lunga si totusi sunt lipsita de vlaga si cand ma gandesc la ce urmeaza sa fac azi,am o senzatie ciudata,ca si cum ceva imi apasa pieptul si respir greu si rar,ca si cum nici nar fi nevoie.
intotdeauna am considerat ca evolutia are anumite etape.dar odata am gresit prin dorinta de a evolua si am ajuns la un stadiu in care persoana care ar trebui sa fie langa mine nu poate pt ca ea na evoluat lucrurile precum mine,nu mental,ci doar sentimental.si regret lipsa unei solutii...alta decat ashteptarea intro stare fara nimic frumos in ea.
lucrurile urate trebuiesc infruntate,ca la sfarsit sa para mai putin urate.dar cu o stare ca a mea...in zadar.
uneori simt ca cineva trebuie sa ma ajute,dar nu si acum.